Marti 13 aprilie 2010 Institutul de Studii Populare a organizat o dezbatere cu tema “Religia si Statul”…pentru cei mai susperstitiosi dintre voi poate parea o tema special aleasa pentru aceasta zi, oarecum marcata in spatiul mioritic de prejudecatile referitoare la cifra fatidica 13 alaturata ceasurilor rele dintr-o zi de marti! Scopul a fost cu totul altul…

Invitati speciali domnul Mihail NEAMTU, filosof, teolog si eseist roman si Bogdan T?TARU-CAZABAN, Consilier prezidential pentru cultura si culte, si bineinteles moderatorul Valeriu Stoica, Vicepresedintele PDL.

Apreciez remarca dl. Stoica care a pus problema liberalismului ca o secularizare a gandirii crestine, in care valorile functioneaza in parametri normali dar formele procedurale s-au golit de continut. Esecul acestora conduce astfel la esecul institutiilor statului, lipsa de incredere a cetatenilor si dezechilibrele din societate. Reintoarecerea la surse si la valorile si principiile crestine poate reprezenta barca de salvare in acest sens, in masura in care putem descoperi potentialul ascuns al naturii umane si al sacralitatii.

Nu te poti comporta strict contextual in raport cu politicul si teologicul…asta ar insemna dezumanizarea fiintei in sine si lipsa unei alegeri primordiale! Religiozitatea nu inseamna renuntarea la opinia politica, precum nici invers nu este valabila teorema.

O alta tema adusa in atentia auditoriului a fost perceptia religiei in timpul si dupa comunism raportata la dezechilibrele dintre cantitate si calitate in spatiul crestin din Romania. Daca laicismul propune o anesteziere a crestinismului, comunismul amputeaza de la radacina orice sursa religioasa, redus doar la metafizica, saracit de context. Insa religia crestina exprima de fapt contrariul, o interioritate intr-o exterioritate; nu te poti separa imuabil de realitatea niciuneia dintre ele.

Un exemplu semnificativ il reprezinta moartea lui Iisus, ca prima si originara instanta a ceea ce reprezinta implicarea politica in viata crestina. Insasi asistarea pasiva a politicienilor justitiari la moartea Mantuitorului marcheaza un moment de maxima expresie in peisajul acesta religios.

Tizian contura simbolistica acestui raport in cunoscutul tablou in care lui Hristos ii este intinsa intrebator o moneda; abordand astfel tema ordinii sociale, a taxelor, darilor catre stat, dar care nu isi vad rostul in fata sacrului.Trebuie sa facem diferenta intre etica, estetica si metafizica si in Romania se duce o grea batalie de acceptare a expresiei publice a crestinismului.

Si ca o concluzie a picturii mentionate, putem propune replica sociologului german Maximilian Weber, care spunea “eu as face comert cu oricine este religios”, pentru ca numai frica manifestata fata de o putere metafizica, superioara ii poate garanta corectitudinea si siguranta tranzactiei.

Transferat in realitatea cotidiana, substratul mesajului transcede dincolo de efectele pe care crestinismul sau politicul le poate avea separat.

Traim intr-o societate moderna, care este dispusa si capabila sa asimileze o cantitate uriasa de informatie, dificile sunt acum modalitatile prin care te faci inteles. Personal cred ca dezbaterea a fost una destul de greoaie si pur teoretizata, in care poate si cei mai avizati dintre ascultatori au intampinat piedici in receptarea mesajului dorit, remarca facuta de insusi dl Stoica dupa interventiile unora din auditoriu. Pentru a intelege sacralitatea cred ca este necesar ca emitatorii sa se coboare dupa piedestalul teoretic, si tot dupa modelul mesianic, sa se aseze intre oameni, intre problemele cotidiene si sa caute explicatii palpabile, telurice.

Andreea Gogu

Dezbaterile doctrinare privind valorile dreptei au ocolit, cu putine exceptii, intrebarea despre rolul religiei in reconstructia morala a spatiului public romanesc. Ce impact mai au virtutile crestine asupra comunitatilor noastre, intr-o epoca a secularizarii? Care sunt modelele posibile pentru relatia intre Biserica si Stat? Care sunt resursele neexploatate ale sentimentului religios care sprijina, indirect, fenomene complexe precum solidaritatea intre generatii, caritatea, etica moderatiei, demografia pozitiva sau ordinea sociala? Cum vor putea regandi politicienii romani relatia cu traditia crestin-democrata in lumina apartenentei PDL la familia popularilor europeni? In contextul marcat de sarbatorile pascale, ISP va propune o reflectie libera asupra acestor intrebari.