Nou! Gasiti aici Legea educatiei asumata de Guvernul Boc

Comisia Miclea propune, in primul rand, un invatamant descentralizat si depolitizat, aflat preponderent in subordonarea autoritatilor locale, cu profesori angajati si, eventual, dati afara de scoala, cu directori alesi de consiliul de administratiei al scolii, cu dascali evaluati anual pe criterii certe de performanta.

In varianta Miclea, Ministerul Educatiei face strategii, proiecte de legi, cea mai mare parte dintre programe, dar nu are legatura cu managementul retelei scolare.

Comisia Miclea propune un invatamant obligatoriu de 10 clase, nediferentate pe cicluri, pe care elevul le va putea face in localitatea de domiciliu, langa familie, cu aceiasi colegi, fara fracturi.

In acesti ani copilul trebuie sa capete competente de supravietuire sociala, inclusiv de comunicare, limbi straine, folosirea computerului. Aceste abilitati vor fi testate, la sfaristul clasei a 9-a, prin teste de tip PISA utilizate in intreaga Europa. Aceste teste au aratat ca peste 50% dintre elevii romani sunt analfabeti functionali.

Dupa terminare acestor clase obligatorii, elevii pot opta intre liceu sau, foarte important , scoli profesionale, concepute in parteneriat public-pivat, cu consultarea si contributia mediului de afaceri. Pentru cei care vor sa urmeze liceul, admiterea se face dupa sistemul de selectie ales de conducerea unitatii scolare.

Cu studii obligatorii mai putine si variante mai multe de calificare, liceul si, mai ales bacalaureatul, si-ar recapata statutul de valoare pierdut pintr-o mult prea mare accesibilitate. In plus, mai multi meseriasi valorosi, inseamna mai putini studenti mediocri, adica un invatamant superior mai valoros si licente autentice.

Programele ar urma sa fie aerisite, o treime dintre materii fiind stabilite in functie de interesele locale si regionale de dezvoltare. Cat despre finantare, principiul ar urma sa fie: banii urmeaza elevul si la stat, si la privat, adica unitatile scolare, inclusiv cele private, daca, desigur, functioneaza perfect legal, ar urma sa fie finantate in functie de numarul de elevi.

vezi aici proiectul Comisiei Miclea

Nu e bine asa, ne spune d-na Andronescu. Dar cum e bine?

In primul rand, in varianta Ecaterina Andronescu + sindicate, invatamantul trebuie sa ramana centralizat si politizat. Ministerul Educatiei, condus de ministru numit politic, ramane vioara intai prin mana sa lunga, inspectoratul scolar, cu inspector numit cum altfel decat politic, dupa cum, “intelept”, recent a reglementat guvernul.

Inspectoratul va controla managementul scolilor, adica anagajarile si concedierile de la profesor, la femeie de serviciu, numirea si demiterea directorilor, finantarea.

In varianta Ecaterina Andronescu +sindicate, numarul claselor obligatorii va fi 13, adica mai mare decat acum, fracturate in 3 cicluri, iar scolile profesionale lipsesc cu desavarsire. Adica prezumam dintr-un bun inceput ca orice elev este apt si dornic sa faca 13 clase de invatamant teoretic. Nimic mai fals!

Exista copii care nu au dotarea intelectuala necesara sau pur si simplu interesul pentru atata carte, dar care ajunsi intr-o scoala profesionala pot deveni foarte buni meseriasi, cu mult mai eficienti pentru ei insisi si pentru societate.

E o iluzie sa crezi ca un elev, tinut cu forta la scoala 13 ani, progreseaza in mod real 13 ani. Obligativitatea nu aduce nici interesul si nici calitatea.

Dar, desigur, daca ai 13 clase obligatorii, ai nevoie de mai multi profesori, membri de sindicat, bugetari, votanti. Iar daca toata lumea termina fortat liceul, avem si mai multi studenti pentru toti parlamentarii care au cate 7 norme la 7 unversitati.

In varianta Andronescu, numarul de ore pe saptamana va fi cuprins intre 22 si 30, ceea ce inseamna un invatamant la fel de imbacsit si suprasolicitant pentru elev, spre disperarea asociatiilor de parinti care i-au cerut dnei Andronescu reducerea numarului de ore de curs.

Comunitatea nu stabileste decat maximum 10% dintre materii, asa ca invatamantul va ramane la fel de neadaptat pietii, realitatilor sociale si la fel de teoretizat, daca ne gandim la lipsa scolilor profesionale.

vezi aici Legile Andronescu

Asadar, in ce consta reforma Ecaterinei Andronescu, cat timp niciuna dintre tarele actuale ale invatamantului romanesc nu este inlaturata?

Daca ar fi lucrat pe scheletul proiectului Miclea, cu siguranta perfectibil, ministrul Educatiei ar fi avut ocazia sa ramana in istoria invatamantului romanesc ca o reala reformatoare dincolo de interesele de partid si obsesii politice colective. Asa, va ramane ca inca unul dintre ministrii care s-au opus din rasputeri reformei.

sursa: ziare.com

Reforma educatiei ne priveste pe toti!